Am pornit pe o cale şi am ajuns...unde? Privim spre înalturi la sublimul act dumnezeiesc, profund prin strălucirea pasiunii cu care am fost investiţi! Tot ce facem în numele iubirii are forţă supremă! Imaginaţia este copilul drag al magiei, în funcţie de treapta evolutiei.
Individualitate şi destin! O cărare în viaţa e o certitudine dar şi o provocare. Depinde, fiecare cum se raportează la misiunea încredinţată!
Dantela trăirilor este ţesută în borangicul argintiu al afecţiunii.Aşterne constelaţii de vis, cu condiţia să avem ochii spiritului deschişi si spălaţi în lacrimile provenite din suferinţele păcatelor strămoşeşti.
Eu,sunt semnul de întrebare şi aştept răspunsul din secretul existenţei mele! Un punct mic în infinitatea de virgule şi semne ale exclamării !
Muzica este cheia sol ce descuie porţile interzise. Ea rupe zăgazurile abisului. Fiecare ritm marchează un pas, un vers dintr-o poezie ne transpune în stele iar arta indiferent sub ce formă se manifestă, ne întăreşte statutul uman.
Cu ce te pot ajuta pe tine, care ai luptat pentru o lume de poveste? Ai adus mesajul de bine, sclipirea divinitaţii în pădurea de nepătruns a nedreptăţii si nepăsării.
Tu, spirit rătăcit verşi lacrima înţelegerii, priveşti trist dar cu demnitate obrazul schimonosit al răutăţii şi chipul hidos, stafidit al mârşăviei. Tremuri! Răceala indiferenţei, frigul neantului îţi tulbură aura. Poţi să-ţi culci gândul obosit pe perna inimii mele! Sufletul meu să-ţi fie înveliş, să nu simţi furtuna sau viscolul ce agită perfecţiunea clipelor.
Închide pleoapa-ţi obosită, călătoreşte în lumea pasiunii! Visurile de basm să te poarte pe tărâmuri necălcate de necurăţia coşmarului!
O linişte senină se aşterne pe fruntea ta. Respiraţia devine liniştită. Zâmbeşti, semn că acel copil nevinovat din străfundurile fiinţei tale se bucură de dansul îngerilor ce-ţi ocrotesc somnul ! O sărutare adie abia simţit pe tâmpla ta, ca un fluture jucăuş...
Tresari şi obrazul tău se răsfaţă in dantela inimii. Surâsul cuminte este geana din dansul norilor.
Să admirăm genialitatea formei în puterea naturii! Prospeţimea apelor, în şoapta vântului.
Mediul înconjurător e o enigmă pentru noi. Plin de culori pastelate si nuanţele curcubeului.
Să învăţăm să fim liberi din zborul păsărilor. Să avem semeţia şi distincţia munţilor, gingăşia plantelor, căldura soarelui, limpezimea de cleştar a apelor..inocenţa copiilor...MACRAMEUL ALB AL PARADISULUI...
LACE
The moon seems to be sinking into the impenetrable immensity of the dark night The stillness of time melts into the depths of the timeless dimension of our consciousness. Which dimension of our existence owns the human feelings? Could they be found in the divine light of the sunlight? Could they be within the rhythm and vibration of the universe that had created us? We all start our “journey” from somewhere, but we get... where?! We turn our view towards the vastness of the sky, looking for the sublime divine act, which depth is shown by the glowing passion we have been endowed with.
Each act we do perform in the name of love carries part of the supreme force. What is imagination if not the lovely child of magic, but all relating to the evolution level of each individual? Individuality and destiny! The winding path of life is not only a certainty, but also a challenge; it all depends on the individual’s ability of relating to the mission he/she received the moment he/she came into this world.
The lace of our own feelings and emotions is woven in the silver floss silk of our affection, creating dreamlike constellations only if we have the eyes of our spirit wide open and wet by the tears we’ve shed, but then dried by our ancestors’ sufferings and misfortunes.
I AM the question itself, waiting for an answer I have hidden in the depth of my own secret existence. I AM just a period among the infinite number of commas and exclamation marks. Music is the key unlocking the forbidden entrances and breaking the dam of darkness opposing the light. Every rhythm is a step we take and every verse in a poem can transpose us, among the stars,into a form of art that strengthens us as humans. How can I show my support to you? You, the one who kept on fighting for a fairy-tale world by bringing messages of peace and a sparkle of divinity in this untouchable density of sadness and indifference?! You, a wandering spirit shedding tears that show understanding and awareness and sadly and seriously observing the wry face of wickedness, the faded, mean aspects of baseness.
You tremble...! The chill of indifference and the coldness of nothingness makes your body shiver...you can rest your weary thought on the softness of my heart, and my soul will shelter you so that no tempest or blizzard would ever alter the perfection of your words. Keep your eyelids shut and let yourself fly into a world of passion where fairy-tale dreams will carry you to far away lands untouched by the ugliness of nightmares A soft silence lies on your forehead and your heartbeats become steady again; you smile, as if the innocent child you have within is able to enjoy the dance of the angels protecting your sleep.A gentle kiss, barely felt on your temple, as soft as a playful butterfly...I couldn’t help giving it to you! You startle, your cheek fondles itself in the lace of your heart and your gentle smile is the clearness of the dancing clouds...let’s look for the sublime in the scent of nature, in the clarity of waters, in the whisper of the wind ... the beautiful landscapes around are an enigma to all of us, so colorful and bright, as if a paintbrush painted pastels and rainbow tints in them...let’s learn to be free and let the birds be our guides... let’s learn to have the stateliness and distinction of the mountains, the beauty of the plants, the warmth of the sun, the crystal clearness of waters and the purity of a child...the white macramé of humankind
Constantin Camelia
2011
"Lace" este preferata mea! Este foarte profunda!
RăspundețiȘtergereEsti cu adevarat un talent!
Multam fain, Ady! Cu drag si multumesc, inca o data pentru traducerea in engleza.
RăspundețiȘtergere