Proză--Camelia Constantin

Motto

Spiritul! Vârful piramidei fiinţei umane...frontiera dintre om şi Dumnezeu.. puntea de legătură a revelaţiei cu Divinul, dincolo de înţelegerea materiei.
Camelia Constantin

luni, 9 ianuarie 2012

Hoinar



























Se scutură frunzele precum gândurile dospite în negura clipelor. Se aştern cuminţi sub pasul hoinarului rătăcit în ceaţa de nepătruns a vremurilor.
Priveşti in ochii timpului şi-i vezi uimirea. Încă, nu s-a obişnuit cu mersul lucrurilor. De la întemeierea lumii nimic nu este, cum se aştepta el.. Timpul!
Te plimbi fără ţintă, cu mâinile in buzunarele hainei. Ridici gulerul, frigul umed iţi pătrunde trupul, scuturat de frisoane. Nu ştii de unde vii, te îndrepţi către nicăieri. Cauţi să desluşeşti tâlcul vieţii. Aleile şerpuiesc in labirinturi, nu mai recunoşti drumul spre casă. Haţişurile destinului îţi intind capcane. Îţi freamătă în minte frânturi de şoapte şi imagini rupte din întâmplări trăite ... cândva.
Hoinar in firul sorţii, te pierzi in inima orologiului..tic..tac..Se apropie Clipa.. Cu ochii arzând de febră încerci, să pătrunzi pâcla groasă. Te aşezi în genunchi şi-ţi umpli pumnii cu frunze..neputinţa de-a trece mai departe.
Umbre, sclipiri de lumină, se amestecă în mintea ta.
„Te pot ajuta?” o voce se aude şoptit..
Ai tresărit..n-ai auzit când s-a apropiat de tine. Spiritul copilului în haine ponosite îţi mângâie fruntea compătimitor.
„Nu ştiu drumul spre ieşire” îi răspunzi pierdut.
„Doar tu cunoşti calea. Caută în inima ta ... vei şti. Voi fi acolo să te întâmpin!”
Îţi continui călătoria ... Viaţa, o luptă continuă cu tine, cu cei din jur şi lumea întreagă.
Geamătul surd îl simţi în piept ... tic ... tac ... un ritual ireversibil..iţi aduni forţele ... mergi mai departe.
Hoinarul Timpului, pribegind prin iluziile existenţei, fără popas. Cauţi, cercetezi, experimentezi ... te întorci în cochilia începuturilor. Descoperi taine, cauţi răspunsuri ... un singuratic rătăcind spre locuri, unde nu există orizont.
Urci coloana infinitului ...
În straie albe, te-a întâmpinat:
„Ai găsit calea” i-a întins mâna transparentă. Şi-a deschis aripile imaculate.
O foaie nescrisă ... un timp început ... stropi de vânt, adiere de ploaie, pe aripi de înger în zbor ...
Hoinar prin Universul Cunoaşterii..
Constantin Camelia
Noiembrie 2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Etichete

dans (1) mjj (1)