Cheia

                                                                                   
Cheia de la seiful inimii a fost ascunsă..dar tu ai găsit-o! Te-ai infiltrat uşor ca un fir de stea şi ai descuiat toate sertarele! Ai atins cu iubire fiecare ungher din adâncuri şi ai aprins lumina.
Într-un sertar stătea dorinţa..se întindea languroasă, toropită de plictiseală. I-ai mângâiat obrazul, şi-a scăldat privirea în lumina ochilor tăi...a alunecat afară, pătrunzând în fiinţele celor, care au înţeles mesajul.
Al doilea sertar nu vroia să se deschidă. Morocănoasă, rutina a bombănit deranjată. Ai râs cu prospeţimea dragostei răspândite în lume iar ea a tresărit speriată, făcându-se nevăzută.
Speranţa.. fosforescentă te-a iubit de prima dată. Ţi-a promis sprijin necondiţionat. Un prieten rar.
Al patrulea sertar s-a închis şi s-a deschis furios, făcând gălăgie. Glasul tău a fredonat o melodie de dor şi ura a adormit, sforăind zgomotos.
Următorul, ascundea cutiuţa muzicală cu cântecul dulce al copilăriei. L-ai lăsat deschis! A urmat sertarul roşu..pasiunea în purpură dansa,unduindu-se în ritmuri senzuale. Ea te-a cuprins în vălul ei vrăjit.Ţi-a încredinţat cea mai puternică forţă divină..Iubirea. Cutiuţa de catifea o păstrează cu sfinţenie în buzunarul de la piept.
Bătaia puternică a inimii se împleteşte cu ritmurile sufletului curat, se înalţă în sferele înalte ale visului suprem..perfecţiunea. Nimbul de lumină a inundat centrul spiritului şi a creat geniul, împărţit cu fiecare dintre noi!
Nu pleca prea departe! Se apropie timpul. Tic tac-ul timpului îţi va încredinţa misiunea de-a împrăştia pulberea magică a imaginaţiei creatoare. Infiltrată în conştiinţa sufletelor alese să absoarbă frumuseţea îngerilor ce te-au investit cu harul artei tale!
Ai lăsat răvăşite sertarele, te-ai strecurat afară dar ai lăsat să ardă flacără luminoasă a vieţii. O muzica dulce încântă auzul. Linişteşte aleanul aşteptărilor şi suferinţele omenirii. Balsamul sunetelor eterice liniştesc durerea lumii. Te-am oprit să deschizi ultimul sertar.
Ţi-am strâns mâna, ţi-am sărutat zâmbetul şi te-am rugat să nu-l descui!
Acolo sunt ferecate...Lacrima şi Dorul..
Constantin Camelia
2010