Moş Crăciun privea cum arde focul în
şemineu. Flăcările puternice îi luminau ochii albaştri ca cerul! De
afară se auzeau voci gălăgioase. Privi mirat spre uşa care se izbi cu
putere de perete!
-Ce-i zarva asta? se ridică impunător
în picioare! Barba şi părul, albe, înălţimea, greutatea îi dădeau un aer
impozant. Cei din jurul lui ştiau că are suflet de aur!
Spiriduşii dădură buzna în încăpere, izbindu-se unul de celălalt!
-Spune-i tu!
-Ba tu, că eşti mai mare!
-Tu eşti mai curajos!
-E datoria ta!
-Ba nu!
-Lasă că îl inştiinţez eu! ridică plin de importanţă bărbia,Shinny
-Ce aţi păţit, neastâmpăraţilor! Îmi speriaţi gândurile cu zgomotul vostru!
-Moşule, avem o situaţie nemaiîntâlnită
pâna anul acesta! Camera Scrisorilor e supraîncărcată! Nu ştim cum să
procedăm!vorbi răspicat spiriduşul cel curajos.
Ceilalţi dădura din cap aprobator, repetând ca nişte ecouri:
-Aşa e..da..da!
-Sunt mai multe cereri anul ăsta decât in anii trecuţi!
-Înseamnă că avem mai multă treabă! Să nu pierdem timpul!
În încăpere intră Tinkerbell:
-E ceva mai greu de îndeplinit dar scrisorile pentru dorinţa specificată sunt de ordinul zecilor de mii!
Moş Crăciun privi curios:
-Adică?
Micuţa zână cu aripi îl înştiinţa cu glas limpede de clopoţel.
Moş Crăciun îşi mângâia încruntat barba albă şi lungă, mormăind îngândurat:
-Mâine dimineaţă la prima oră toată
lumea să fie prezentă la castel! Trebuie să ne mobilizăm şi să vedem ce e
de făcut! Voi reflecta! E o dorinţă greu de realizat şi dacă Cel de Sus
îmi dă dezlegare, vedem ce se poate face! Nu promit nimic! La miezul
nopţii mă voi întalni cu El! Renii mei unde sunt?
-I-am parcat la intrare! Erau hămesiţi şi le-am dat de mâncare, că de băut...răspunse Glumeţul, spiriduşul jucăuş.
Se apropie conspirativ de Craciun şi şopti, destul de tare ca să audă ceilalţi:
-Cred că Rudolph iar a tras la măsea! Avea nasul roşu ca de clovn şi se cam împleticea! Da..da...
Cei prezenţi izbucniră în râs. Moşul hohotea puternic, făcând să-i tremure burta mare.
-Pârâciosule! îl admonestă Pepper, morocănosul. Era cel mai secretos şi nu-i plăcea sa glumească sau să vorbească prea mult.
-Ştiu eu ce spun! Dacă Rudolph e beţiv, ce vină am eu? Tu ce te bagi? Piper de strănutat ce eşti!
-Tu ...se infurie Pepper
-Gata, lăsaţi cearta! Nu e timp! zâmbi
Sugarplum, frumoasa micuţă, responsabila cu dulciurile şi prăjiturile
copiilor. Nu e cazul! Vom fii aici,în zori, cu toţi ceilalţi! Dorinţa
merită efortul nostru! Îndrazneala ei stârni murmure.
-De unde ştii, tu, acest lucru? o privi fix Moşu'
-Pentru că e vorba de Iubire! ridică importantă bărbia
Bushy,spiriduşul inventator, mormăi dezaprobator, cu braţele încrucişate pe piept:
-Pff ... femeile cu prostiile lor!
-Gura,”piuliţă”! chicoti Tinkerbell, agitând aripioarele. Ce ştii tu despre femei? Eşti responsabil cu şuruburile de la sanie.
-La treabă, nu e timp de joacă! îi indemnă Moşu'
De afară, se auzi un sughiţ puternic.
-Şi faceţi ceva cu beţivanul de
Rudolph,mâine avem nevoie de el! Wunorse, să verifici sania! Mâine avem
drumuri de făcut! Renii sa fie in forma!
-Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Donner si Blitzen, sunt in forma! Rudolph..se stie. Iar Cupid...ezită mecanicul.
-Hei, ce-i cu el, spune odată!
-E îndragostit. mormăi Wunorse
Moş Crăciun zâmbea.
-Bine,bine..te descurci tu! Acum
lăsaţi-mă singur! Trebuie să reflectez. Shinny,Sugarplum veniţi cu mine
în Camera Scrisorilor, să văd care este problema!
**
Moş Crăciun era impresionat! Multe
dintre scrisorile venite de pe întreg Pământul, din toate colţurile
lumii exprimau aceeaşi dorinţă. Chiar daca majoritatea oamenilor nu se
cunoşteau între ei! Copii,persoane de vârste diferite vroiau să le
îndeplinească aceeaşi doleanţă! Asta era in favoarea lui,dacă nu i-ar
fii cerut imposibilul! Privea pierdut focul din cămin şi de ore întregi
stătea nemişcat! Orologiul bătea de miezul nopţii şi abia atunci Moşul
se urni de lângă foc!Avea întâlnire cu Cel de Sus! Doar El putea face o
minune! Spera sa nu-i dezamăgească in special pe copiii care işi doreau
cu ardoare acea magie!
**
În zori, când se crăpa de ziuă, Moşul a
ieşit afară in gerul aprig al dimineţii! A rămas înmărmurit, văzând
mulţimea de spiriduşi, elfi şi zâne adunaţi conştiincios în curte!
-Vai,dar ce-i cu voi? Niciodată nu aţi fost toţi prezenţi,în număr atât de mare!
Până şi Rudolph părea în formă de zile mari! Cupid stătea smirnă.
-Îmi spune şi mie cineva, care e secretul? îi scruta cu ochii albaştri
Alabaster, spiriduşul responsabil cu copiii obraznici ii inmână o lista.
-Uite, Moşule! Până şi puştii mei promit, să fie cuminţi. Doar să le fie îndeplinită dorinţa!
-Asta da minune..da..da, comenta şugubăţ Glumeţul.
Dar nu râdea nimeni! Toţi erau tensionaţi şi aşteptau de la Moş Crăciun să le comunice hotărârea Celui de Sus.
-Ce e cu voi? Ziua de Ajun era prilej de veselie şi forfotă pentru voi! Nu sunteţi gata cu pregătirile?
Bushy, inventatorul maşinii de făcut jucării, făcu un pas în faţă:
-Toate jucăriile sunt gata şi vor fii expediate la miezul nopţii! Elfii mei ştiu ce au de făcut!
-Bomboanele şi prăjiturile sunt
împachetate în staniol auriu şi puse în cutii scrise cu litere
roşii,vorbi şi durdulia Sugarplum.
-Dorinţele sunt sortate pe categorii. Aşteaptă ora potrivită pentru a fii îndeplinite! Doar..
- ... una singură este incertă! ateriză
Tinkerbell. Aşteptăm răspunsul tău, Moşule. E cea mai stranie şi
dureroasă cerere de până acum!
-Care-i hotărârea? se apropie Shinny,
urmat de ceilalţi. Noi l-am cunoscut şi am fost alături de el peste tot
in lume! Ştim dragostea pe care a impărtăşit-o copiilor şi oamenilor,
dar si nedreptăţile pe care le-a îndurat! Chiar eu l-am ajutat la
împărţirea jucăriilor! şopti Bushy
-Ce să spun! Vă place să vă lăudaţi! Hmm..bufni Pepper
O tăcere ireală domnea peste castel. Se auzeau doar clopoţeii renilor şi vântul uşor ce spulbera fulgii albi de nea!
Moşul îi studie atent! Îi cunoştea
dintotdeauna,nu era simplu să-i struneşti. De obicei erau gălăgioşi,
veseli, jucăuşi, chiar certăreţi uneori, dar cu suflete de stele! Acum
erau tăcuţi. Oarecum trişti! Ştiau, că dorinţa era imposibil de
îndeplinit.
-Cel de Sus a hotărât ca la miezul
nopţii toţi copiii, şi cei ce s-au rugat pentru aceasta dorinta,sa nu
doarma! Spiritul omului va impărţi daruri împreună cu mine. Avem o munca
titanică de îndeplinit! Totul, doar in miez de noapte!
Strigătele de bucurie întreceau orice aşteptare a Moşului!
-Are cineva nişte vin fiert? Asta merită sărbătorit!! fornăi Rudolph,stranutând.
Pâna şi Pepper cel morocănos, zâmbea în
barbă. Tinkerbell,Peter Pan,toate entităţile de basm ale pământului
creau un vacarm de voci, ţipete de bucurie şi voie bună!
-Linişte! strigă Mosul! Totul să fie pregătit diseară!
**
Regina nopţii, limpede ca un glob de
cristal trona pe bolta senină! Era ger de crăpau pietrele. Zăpada
strălucea,reflectând razele lunii! Sania lui Moş Crăciun trecea în
viteză prin faţa Lunii şi ducea cadourile, bucurându-i pe copii.
**
Micuţul băieţel blond,slăbuţ, stătea
ţintuit în cărucior. Avea picioarele bolnave. Nu se putea deplasa decât
cu ajutorul acelei maşinării complicate. Nu-i era somn,stătea ascuns
să-l vadă pe Moş! Aşa visase, că-l va vedea şi va fii însoţit de omul pe
care îl admirase în spectacole. Îi dăruise acel urs mare de pluş ce
ocupa un loc de cinste lângă bradul împodobit şi plin de luminiţe
jucăuşe! Era miezul nopţii! Surioara lui geamănă stătea lângă scaunul
lui,în aşteptarea evenimentului. Îşi adora fratele. Nu dorea ca el să
sufere mai mult! Dar şi ea a visat acelaşi lucru! Fereastra s-a deschis
împinsă de vântul puternic ivit din senin! Moşul a intrat pe geam fără
sacul cu cadouri!
-Nu am fost prea cuminte, nu-i aşa? De aceea nu mi-ai adus daruri? şopti cu ochii plini de lacrimi puştiul.
-Ho..ho...ho...tu ai fost foarte cuminte dar oasele mele sunt bătrâne aşa că am primit un ajutor de nădejde!
Omul din visul puştiului a apărut in
cameră ducând în spate sacul cu cadouri! Barbatul cu părul lung şi
negru,îmbrăcat in costum roşu de Moş îi privea înduioşat. Căldura
ochilor săi insufleţea sufletele copiilor! Fetiţa plângea de emoţie,
Moşul işi şterse pe furiş o lacrimă! Toţi copiii la care colindase,
aveau aceeaşi reacţie.Bucurie şi ochi luminoşi de fericire! Ştia că omul
iubise copiii mai mult decât orice pe lume şi ei i-au simţit
afecţiunea! Se aşeză la picioarele băiatului. Scoase din sac o vioară!
Micuţul o dorise, iubea muzica.
-Ai grijă de ea,este vrăjită! şopti omul.
Puştiul privi in ochii adânci ca noaptea! Erau curaţi ca apa de izvor!
L-a mângâiat pe cap şi i-a şters lacrimile:
-Nu plânge, ai un dar de la Dumnezeu,
vioara te va ajuta să-ţi îndeplineşti visul. Să transmiţi lumii întregi
talentul şi dăruirea ta!
-Aşa cum ai făcut tu?intreba cu vocea gâtuită de emoîie băiatul
Bărbatul era impresionat însa nu voia
să îşi arate durerea din suflet. O lacrimă s-a scurs neascultătoare pe
obraz. Fetiţa a îngenuncheat lângă el! Cu palma ei mică l-a mângâiat pe
faţă şi a şters bobul de suferinţă:
-Nu fii supărat,noi te iubim mult şi nu
te vom uita niciodată! Oriunde te vei afla,gândurile noastre te vor
însoţi! Copii din întreaga lume, te iubesc!
Se uită la cei doi frăţiori
blonzi..păreau două miniaturi! Îi strânse cu putere în braţe şi fetiţa
i-a înconjurat gâtul cu braţele mici! Plângeau toţi trei şi Moşul pe
ascuns!
-Am vrea să rămâi cu noi,a murmurat puştiul şi fata aprobă din cap:
-Ştim că nu se poate! Acum te aşteaptă
alţi copii..mai ales ai tăi! Să vii din nou, la anul! Vine,nu e
aşa,Moşule? Să te ajute la fiecare Crăciun! Tu nu te descurci singur!
Crăciun râdea şi plângea,copii ştiau să fie nişte mici hoţomani atunci când îşi puneau ceva în minte!
-Până la anul mai vedem ... iar dacă meritaţi..
-Suntem cei mai cuminţi copilaşi din lume! ţopăia fetiţa.
Omul le luă mânuţele în palmele lui mari:
-Copiii sunt lumina lumii! Voi doi
sunteţi speciali! El va fii un mare violonist iar tu un om de ştiinţă
renumit. Vei ajuta oamenii aflaţi in suferinţă! Uite cadoul tău! O trusă
medicală cu ustensile magice. Multă lume va fii vindecată de tine. Să
nu o pierzi!
-E timpul să plecăm. Orele trec iute şi mai avem daruri de împărţit!
Îi luă din nou în braţe pe cei doi
şi îi ţinu la piept! Le simţea afecţiunea şi sinceritatea copilăriei! Cu
greu se despărţea de ei! Îşi fluturau mâinile în semn de adio!
-Te aşteptăm şi la anul!
În noaptea de Crăciun nici un copil nu a
dormit,toţi au primit vizita celui pe care au vrut să-l vadă şi l-au
rugat pe Moş Crăciun să-l aducă în fiecare an!
Nici un spiriduş, elf, zână ... nu s-a odihnit! Însă nimeni nu era obosit.
IUBIREA nu ostoieşte niciodata!
Dimineaţa următoare nimeni nu a
povestit intâmplarea magică trăită la graniţa dintre noapte şi zi! Au
păstrat secretul, adânc, în inimile lor..până la Crăciunul următor.
Constantin Camelia
2010
