Proză--Camelia Constantin
Motto
Spiritul! Vârful piramidei fiinţei umane...frontiera dintre om şi Dumnezeu.. puntea de legătură a revelaţiei cu Divinul, dincolo de înţelegerea materiei.
Camelia Constantin
miercuri, 4 ianuarie 2012
Nume de cod...Iubire
NUMELE MEU ESTE IUBIRE!
M-am furişat tiptil prin fereastra inimii tale şi m-am aşezat comod în sărutul dulce al sufletului tău! Ţi-am privit în ochi zâmbetul curat de limpede azur primăvăratic.Timpul veghează liniştit spiritul veacurilor de dragoste şi dăruire!
Respiri uşor cu răsuflarea harului din harpa îngerilor creatori. Ei ţi-au dat numele şi harul lor divin de a bucura sentimentele presărate cu pulberea stelelor călăuzitoare.
Ne contopim cu adierea mângâierilor ce răcoresc dogoarea vulcanilor din fluidul rubiniu al fiinţei umane.
Priveşte încrezător prin puritatea ochilor de copil jucăuş şi spală faţa lumii cu nevinovăţia lor celestă. Lasă lumina să patrundă în ungherele fiinţei nemuritoare. Căldura universului să aştearnă speranţa binelui în fiece colţ al inimii ! Înalţă piruete cu puterea gândului creator. Sună la uşile magiei cu tremurul uşor din vibraţia ce pulsează în divinul suprem al necunoscutului. Ascunde cheia dorinţelor în nectarul nepieritor al basmelor. În cutia vrăjită a visurilor, păstrează aspiraţiile şi crezurile tale căci ele sunt puterea şi reuşita călătoriei ce ţi-a fost încredinţată. Alungă durerea..nesiguranţa…teama. Ele sunt surorile vitrege, renegate, alungate din castelul stelar al vieţii. Nu le permite să alunge de lângă tine focul veşnic al iubirii!
Alunecă-ţi uşor arcuşul degetelor şi absoarbe roua de pe obrazul diafan al femeii, renascută din focul păsării Phoenix. Mângâie pletele mătăsoase ale zânelor ce ţi-au oferit muzicalitatea cerului şi sărută dorul greu din melodia pasiunii! Pune-ţi genunchiul in pământ precum cavalerii medievali..preacinsteşte urma sfântă, menirea celor ce dau viaţă şi duc mai departe misiunile de înălţare a umanităţii spre cea mai înaltă treapta a lui Dumnezeu!
Trăieşte..Speră...Iubeşte...Doreşte...Cucereşte..alungă frica. Ea este fiica vicleană a distrugerii omului. Îndepărteaz-o cu glasul gingaş al ritmurilor compuse de iluminarea inovatoare daruită de Creator!
Ce poate fii mai frumos decât împletirea troiţei umane Spirit..Trup..Suflet?
Pătrunde în spaţiul celui ce ţi-a fost hărăzit şi picură-i in ureche şoapta fierbinte de dor. În ea se va aprinde jarul mocnit din şemineul dorinţelor. Nu o lăsa să treacă pe lângă tine ca o străina.
Deschide uşile templului, primeste-ţi oaspetele cu flori de argint..fă-i culcuş în inima ta şi acoperă-l cu sufletul. Musafirul poftit în altarul tău este Flacăra suprema..
NUME DE COD..IUBIRE. Păstreaz-o cu veneraţie în seiful templului.
Camelia Constantin
2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu