În arenă…

   

















  Reflectoarele s-au aprins de jur împrejur. Fascicolele luminează centrul arenei. Dresorul de tigri, maiestuos în costumul cu fireturi aurii, făcea o reverenţă în faţa publicului. Aplauzele erau hrana sufletului său. O viaţă întreagă şi-o dedicase pasiunii sale..îmblânzirea animalelor sălbatice. Privea cu capul sus marea de oameni din tribune. Aşteptau cu nerăbdare începerea spectacolului.
Rând pe rând, au salutat publicul, acrobaţii, clovnii, balerinele, piticii…toţi cei care formau nucleul forte al circului. Înveseleau oamenii, aduceau clipe magice, pline de fantezie, în ochii şi inimile lor. Îşi riscau viaţa. Izbucnirile de entuziasm sau exclamaţiile  copiilor, erau picături de fericire călăuzitoare în existenţa artiştilor.
Tobele băteau ritmic, ritualic, subliniind pericolul sau suspansul situaţiilor. 
Numere comice cu elefanţi, maimuţe, câini mergând pe biciclete.
Piticii erau una dintre principalele surse de amuzament ale copiilor.
O lume stranie, plină de mister…lumea circului.
Intră în scenă căţeluşii, cimpanzeii, focile…dresoarea de şerpi dă fiori reci publicului. Şarpele…mărul discordiei…ispita…
Ursul plimbat în două picioare, încearcă să facă giumbuşlucuri…elefantul răbdator se mişcă greoi, efectuându-şi numărul. Îngenunchiază, salutând spectatorii.
Reflectoarele luminează centrul arenei, dresura de tigri începe. Riscul antrenează adrenalina, sângele pulsează cu rapiditate.
Pericolul rânjeşte, îşi arată colţii, îşi frământă palmele încântat de prada pe care o urmăreşte, perfid, din umbră.
Circul…o lume iluzorie, o proiecţie a realităţii.
Triplu salt mortal, acrobatul de la trapez a calculat greşit distanţa…s-a prăbuşit. Înspăimântaţi, spectatorii au amuţit. O linişte mormântală s-a aşternut ca un giulgiu peste cei prezenţi. În întunericul sălii, doar fascicolul fixat pe omul fără suflare, strălucea ca o lanternă uriaşă.
Balerina îmbrăcată în alb şi-a terminat dansul, lăsându-se graţioasă lângă acrobat…lebăda şi-a încheiat cariera, stingându-se alături de perechea sa. Timpul s-a oprit. Măştile au căzut, zâmbetul clovnului încremenit, părea grotesc, lacrima se scurgea pe obraz, lăsând dâre de vopsea. Şi-a scos pălăria făcând o reverenţă. A dăruit clipe de veselie, făcând giumbuşlucuri dar clipa fatală a transformat comedia într-o tragedie sinistră.
Din umbră, destinul joacă poker, cu mână moartă, trişează cu aşii măsluiţi ascunşi în mânecă…aruncă pe masă, cărţile…chintă royală. Jucătorii rămân participanţi neputincioşi, privind de pe margine ca nişte marionete dezarticulate, cu sforile rupte.
Existând, eşti saltimbancul  vieţii tale. Evoluezi periculos, în multe cazuri fără plasă de protecţie.
Te strecori printre sălbăticiuni, încerci să le struneşti. Uneori, jonglezi cu şanse minime de reuşită, te joci cu focul.
Viaţa…o arenă de circ, o ruletă care învârte nepăsătoare drumul imprevizibil al  norocului…
Triplu salt…
Moartea…o hologramă a vieţii, proiectată nicăieri ..adică pretutindeni.

Camelia Constantin
Iunie 2012