Mentor al imaginaţiei

... regret..  

nu te-am cunoscut personal, să-ţi ascult glasul domol, admirând zâmbetul misterios ...  

pelerin pe drumul gândului, zăbovind pe hartă, la răscruci de idei creatoare ...  

nu contează ...  

ne cunoaştem din vremuri străvechi, prin ţesături nevăzute de vorbe nespuse ...  

transmise prin pânza orelor străbătute de clipe fugare..  

coborând pleoapele, ochii minţii intuiesc limpede mesajul infiltrat în nucleul creativ al undelor cerebrale ...  

aşternând pe hârtie curgerea lină a povestirilor desprinse din amintiri netrăite sau desfăşurate în alte vieţi ...  

cândva ...  

un circuit închis în globul de cristal învârte veşnic viziunea cunoaşterii ...  

meditaţia sufletului a urcat treapta spre spiritul inovator al cuvântului..  

cuvântul a înălţat spiritul în transcedentul universal ...  

fluidul creativ s-a scurs picătură cu picătură din cupa nevăzuta a mesagerului ...  

regret ...  

că nu te-am cunoscut ...  

dar, îţi simt mângâierea şoaptei în alunecarea peniţei pe albul imaculat al hârtiei ...  

cerneala lasă în urmă, amalgam de litere şi cuvinte ce se rearanjează singure, dând viaţă moştenirii unor lumi fantastice ...  

poveşti nespuse, reinventate în afara timpului, în colbul aşezat pe filele îngălbenite ...  

născute din ţinuturi neumblate ale inimii..  

eu ... un discipol al imaginaţiei tale?  

Camelia Constantin  

2012