Foame..

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În vremuri de restrişte  

De foame şi durere  

Văzând doar feţe triste  

Speranţa-i o părere.  

 

Speranţa, au zis unii,  

Că-i ultima ce piere  

Să facă loc minciunii,  

Că-i foame şi durere.  

 

Foame de incultură  

Prostie şi-ngâmfare  

O existenţă dură  

O crasă infatuare.  

 

E multă piele goală,  

Şi neuroni bolnavi  

O lume fără şcoală  

Cu bogătani trândavi.  

 

Străzi pline de gunoaie  

Cu gropi şi câini turbaţi  

Ape ce curg şuvoaie  

Şi oameni înfometaţi.  

 

Omule trudeşti-n van  

Pe un leu sau pe un ban,  

Hoţu-şi numără valuta  

Face sport cu "paraşuta".  

 

Că sarmaua-i la putere  

Şi votăm ca nişte cloşti  

Cu un mic şi coana bere  

Noi votăm ca nişte proşti!  

 

Din mare faci un mic,  

Din mic, un mic nimic  

Din nimic si mai mic  

Piticotule pitic,  

O „Elită” de nimic.  

 

Dacă politica-i o târfă, domnilor politicieni, de ce nu legalizaţi prostituţia?  

Doar aşa veţi intra şi domniile voastre în...legalitate!  

 

Camelia Constantin  

2011