Proză--Camelia Constantin

Motto

Spiritul! Vârful piramidei fiinţei umane...frontiera dintre om şi Dumnezeu.. puntea de legătură a revelaţiei cu Divinul, dincolo de înţelegerea materiei.
Camelia Constantin

marți, 15 mai 2012

Unde eşti?..
























Undeva...într-un colţ, în penumbră, pe un scaun ţi-am zărit mănuşile albe şi pălăria. În alb şi negru, este viaţa uneori. M-am uitat prin toate ungherele camerei. 
Tu...nu erai !  
O candelă pâlpâie pe masă. O bătaie scurtă în geam m-a făcut să tresar. O ramură chinuită de furtună a izbit în sticlă. Se aşterne întunericul, frigul pătrunde nemilos. 
Tu ...nu eşti!  
Lumini şi umbre se joacă pe pereţi. Saxofonul tânguie un cântec de dor, ritmurile inundă insinuant încăperea.  
Prin ce dimensiuni călătoreşti suflet cald de copil chinuit? Ce minuni sau poveşti pline de sunete magice ne vei aduce din tărâmurile vrăjite, ştiute doar de tine şi îngeri? 
Îţi este mai bine, acum?  
Deschid fereastra, privesc spre cer. Ploaia inundă obrajii.  
Nu plânge!  
Sunt lacrimile tale...ale mele sau ale celor mulţi care au pierdut speranţa şi nu-şi găsesc liniştea? Te intorci? O părticică din tine a rămas cu noi. Dragostea...  
Dar tu...nu eşti!  
Ai suferit, ai iubit, ai creat, ai luptat, ai rezistat, te-ai rugat...ai existat! O flacără ce-a cuprins suflarea vieţii!  
...eşti aici!  
În gânduri, în răsăritul dimineţii, în sclipirea soarelui, în sunete, în ochii nevinovaţi ai copiilor şi-n tot ce ne înconjoară. Natura renaşte. Ea este codul existenţei. Ne-a învăluit în minunile şi darurile ei.  
Tu...eşti bine?  
2010  
  

vineri, 11 mai 2012

Strada viselor...




Cãlãtor pe Strada Viselor...paşii tãi rãsunã în liniştea nopţii. Atmosfera e stranie. Îţi place sã te plimbi singur, învãluit de Taina lunii înşelãtoare. Te afli în dreptul casei. Felinarul lumineazã roşiatic zidurile reci. Clinchetul clopoţelului rãsunã în noapte. Ţi-a deschis în straie colorate strident, asortate cu machiajul gros. A întins mana, iţi atinge obrazul! Ispita ...ţi-a dat târcoale mereu, încearcã sã te prindã în mreje cu fantezii meşteşugite. Neruşinatã şi îndrãzneaţã îşi dã mana cu Trădarea. Amândouã îşi oferã farmecele, te înconjoarã cu Pasiune.  
Triunghiul amorului bizar. Sunt hotãrâte sã întunece raţiunea..sã fure sufletul. Senzualitatea strecoarã priviri galeşe, arde retina. Flãcãri fierbinţi cuprind trupul istovit de nesomn. Sora lor Desfrânarea, picurã în ureche propuneri promiscue şi tentante.  
Te înconjoarã cu voci dulci, danseazã lasciv pentru tine. Aproape goale, te mãngaie dornice în ritmul muzicii languroase!  
Urci scãrile printre ele. Un fior rece te cuprinde. Femeia în straie cernite îţi taie calea. Îi cauţi privirea. În locul ochilor, două orificii negre încearcã sã-ţi absoarbã Energia. Simţi, cã Viaţa se scurge ca un firicel de apã.  
O ocoleşti şi se spulberã în fumul înecãcios al nopţii.  
Spiritul casei îţi scoate în cale Intriga si Invidia. Aliatele fidele îşi insinueazã formele darnice.  
Le-ai ignorat, dar te doare Răutatea lor.  
Suferinţa ţi-a strãpuns pieptul. Ai închis ochii, te-ai rugat. Urcând scãrile hotarât, nu priveşti în urmã. Uşa e zãvorâtã. Nu rãspunde nimeni când strigi.Insişti! O data ...de două ori..linişte.  
Apeşi mânerul şi intri. Camera e goalã. Prin fereastra deschisa se vede cerul.  
Târziu, ai zãrit-o într-un colţ pe EA. Tremura chircitã, plângând. Suferinţa o chinuie, râde fãrã Milă.  
Supãrat, ai îndepãrtat-o şi i-te aşezi alãturi.  
S-a retras lipsitã de Încredere. Mângâi tâmpla diafanã, şopteşti cuvinte tandre. Suspinele s-au domolit ca prin Farmec. Îmbrãtişarea ta este o invitaţie la dans.  
Ea a inspirat Gândul! S-a infiltrat în Imaginaţie.Cucerit de Sinceritate, sãrutul s-a nãscut firesc.  
Ţi-a înãlţat Spiritul...doar atunci i-ai cunoscut numele ...Iubire.  
Constantin Camelia  
2011  
 

Pentru tine...




 
Gândeşte, iubeşte, priveşte acum  
O lume de haos durere şi scrum  
Din ceruri veghează lumea de jos  
Dă-ne speranţa de vis luminos.  
 
Nu vrem disperare, durere şi chin  
Dorim soare şi-un strop de senin.  
Să simţi, să speri, să fii, să exişti  
S-alungi suferinţa ochilor trişti.  
 
Ai fost, eşti, vei trăi mereu  
În inimă-n suflet, în dorul greu  
Eşti febra din ritmul fierbinte  
Şi zbaterea aducerii aminte.  
 
Trăieşte clipa-ţi de magic destin  
Absoarbe sărutul de dulce suspin  
Cuprinde în braţe şoapta de foc  
Iubirea ce mută munţii din loc.  
Camelia C  
2010  
 
 

marți, 8 mai 2012

Camelia Constantin ~ Vibraţii

Camelia Constantin ~ Vibratii

Volum de proză scurtă oferit ca premiu de excelenţă de către Biblioteca Cronopedia autoarei Camelia Constantin, pentrul contribuţia sa la dezvoltarea şi promovarea amintirilor temporale din faptul serii prin intermediul reţelei sociale "Cronopedia".
 

Myebook - Camelia Constantin ~ Vibratii - click here to open my ebook
 

http://www.myebook.com/index.php?option=ebook&id=126788

miercuri, 2 mai 2012

Nonsens?


          
   
Ciufulită, obosită, cu hainele în dezordine şi machiajul şters pe jumătate, cânta fals şi tare, ca un marinar matol, încercând să bage cheia în broască.  
-Ete, ai dracu' au mutat gaura cheii ...  
Bâjbâia, bombănind şi mojmondind cheia. Îi tremura mâna.  
Uşa s-a deschis brusc. Un bărbat masiv, cu părul zbârlit şi ochii rotunzi ca două farfurioare s-a proţăpit cu mâinile încrucişate pe piept, barând accesul:  
-De unde vii, bagaboanto, la patru dimineaţa?  
-Opss..am nimerit la grădina zoologica.  
În poziţie echer, s-a zgâit tâmp la ipochimenul care-i bara intrarea.  
-A dat drumu' la elefanţi în oraş? sughiţă, clătinându-se, rânjind ca pisica din Chesire.  
S-a sprijinit cu palma de tocul din lemn.  
Privirea-i era tulbure. Ca prin ceaţă a văzut mogâldeaţa ivită lângă elefant:  
-Uite, cu cine te-ai înhăitat! O paraşută beată!  
-Auuu...rulează Planeta Maimuţelor. Dă potenţiometrul mai încet, cucoană! Mă zgârie ţignalu' la urechi.  
-Cui îi zici tu, aşa, nefericito?  
-Coană soacră, mută-ţi hoitul, că n-am direcţie...frâna nu funcţionează!  
Elefantul a tras-o zmucit de braţ, izbind-o de perete.  
-Să-mi spui, pe unde ai umblat, că îţi trag o mamă de bătaie soră cu moartea!  
-Păi, atât mai poţi să tragi, că-n rest...s-a curăţat locul. Douăzeci de ani v-am slugărit, pe tine şi vrăjitoarea de mă-ta. V-aţi bătut joc de mine. Spălat, călcat, mâncare, cumpărături. Veneam încărcată ca un hamal, că domnu' urla pe stadion! Deh...era obosit. Nu m-am distrat niciodată. Mamiţica te căina tot pe tine, eu picam frântă. Până şi Leanţa, femeia de serviciu era mai dichisită ca mine. Acum, mi-a venit rândul, să-mi trăiesc viaţa la maxim.  
Bărbatul corpolent o privea furios, nu-şi găsea cuvintele. Coafată, machiată..ce mai rămasese, unghiile date cu ojă roşie. Bluza strâmtă, cu decolteu adânc îi sublinia pieptul generos, iar fusta scurtă, deasupra genunchilor, îi sublinia toate formele corpului.  
-Paraşuta asta nu e nevastă-mea, mamă!  
-Acum iţi dai seama? se răţoi piţigăiat soacră-sa. Uită-te la ea, cum arată! Madamă de tractir.  
-Hai sictir! sughiţă femeia, împleticindu-se. Sunt poetă, ce mama dracului.  
-Iţi dau eu o poezie, de n-o poţi duce!  
Palma bărbatului o plesni zgomotos peste obraz. Un firicel subţire de sânge se prelinse la colţul gurii.  
Privirea femeii, înceţată de alcool, a dobândit o strălucire nouă. Razant, vârful ascuţit al pantofului l-a lovit cu putere plină de ură între picioare. Ochii lui s-au încrucişat de durere. Urlând, s-a prăbuşit în genunchi.  
-Lovitură de pedeapsă! Vezi..asta este poziţia recomandată să stai în faţa mea. Oricum.. erau expirate de la stress.  
-Te omor, nenorocito! A încercat să o apuce de gleznă, ea l-a pocnit cu sete în gură şi barbatul a căzut lat, contorsionat de durere.  
-Săriţi ... săriţi ca îl omoară! a dat să iasă din casă, soacra.  
Femeia a scos din geantă un pistol mic şi a îndreptat arma spre buzele celeilalte.  
-Dacă mai scoţi un zgomot, vă împuşc pe amândoi, hoaşcă ofilită! Mi-aţi mâncat tinereţea!  
Soacră-sa tremura din toate încheieturile.  
-Te-ai drogat!  
-Nu! M-am deşteptat. Îmi recuperez viaţa. N-am timp de voi, iau lucrurile şi plec.  
-Eşti o destrăbălată, te-ai întins cu bagabonţii prin localuri, icni de pe podea soţul.  
- Vrei să spui..vagabonzii...hipopotam analfabet. Si erau streapperi...tineri...frumoşi...capabili.  
Îşi îndesă în geantă, cardurile, banii ascunşi, pusi deoparte, câştigaţi prin munca ei.  
Afară, se auzea sirena poliţiei, vecinii sunaseră alertaţi de scandal.  
Se auzeau bătăi în uşă:  
-Poliţia! Deschide!  
Cu pistolul îndreptat spre soacră-sa, îi făcu semn să se conformeze.  
Femeia s-a repezit spre ieşire, ţipând:  
-Ajutor, ne omoară, are pistol, ajutooor...  
Oamenii legii au intrat în forţă, cu armele îndreptate spre ei.  
-La pământ, cu mâinile la ceafă!  
S-au conformat. Un agent a dat cu piciorul pistolului abandonat de femeia întinsă pe spate, neconform cu ordinele poliţistului.  
-Doamnă, faţa la podea!  
-Perversule ... îndeplini ordinul.  
Nu băuse niciodată decât sucuri, apă şi ceai. Asta era moda la ei în familie. Doar bărbaţii erau adepţii lui Bachus! Femeile..la cratiţă.  
Celălalt poliţist recuperase arma, introducand un creion prin orificiul trăgaciului. Şi-a dat cascheta pe spate, uitându-se şocat la pistol.  
-Şefu'...e de jucărie!  
Veniseră două echipaje, alertate de apelul că are loc un scandal cu împuşcături. Exagerări.  
Cei patru oameni ai legii se uitau nedumeriţi unul la celălalt.  
-Se ţine cineva de cioace cu camera ascunsă?  
- Să trăiti, domnu' general! Vă explic eu, pot să mă ridic? Nu mai sunt aşa tânără, încât, să rezist la poziţii acrobatice, sughiţă .  
-Ăsta e circ, vă bateţi joc de noi? Avem lucruri mai importante de făcut, se îmbăţoşa cel mai mare în grad. Sunt agent Plopu!  
-Nu s-ar zice! îl măsura femeia, clătinându-se, pe omul mic, slab, îmbrăcat în uniformă.  
-Ce se întâmplă, aici?  
- Păi, să vă explic: am fost la un spectacol de striptease şi la o băută cu fetele! Băieţii erau ... îşi pupă degetele. Am venit acasă, noaptea spre dimineaţă, plină de fericire. Când s-a deschis uşa ... ferma animalelor! a arătat acuzator spre soţul căzut în genunchi cu mâinile strânse pe şliţ şi soacra tolănită pe burtă.  
-Curvă ordinară! sudui soţul.  
Un tablou comic, dacă nu ar fi fost grotesc în prisma realităţii cotidiene.  
-Fac plângere pentru ultraj, calomnie şi violenţă în familie! Am zis! ridică filozofic, degetul arătător, femeia.  
O priveau interzişi.  
-Cum vă numiţi? Buletinele, vă rog!  
- Filomena Grozăvescu, a-v-o-c-a-t!  
-Ne-am dat dracu'! ieşi pe hol, agentul rotofei, bombănind. Aveam o zi atât de liniştită.  
-Ai zis ceva, agent Grozavu?  
-Nu, şefu'! E cald ca într-un cuptor, şi-a şters sudoarea de pe frunte.  
-Avem bere rece în frigider, urangutanu' are rezerve pentru meci, clipi complice din ochi femeia.  
Ceilalţi doi membrii ai echipajului au ieşit pe hol, abţinându-se, să nu râdă.  
Grozavu se uita cu jind la frigider.  
-Nemernica asta mi-a distrus băiatul, domnule miliţian! se văicărea soacra.  
- ... poliţist! rectifică omul.  
-O păcătoasă! continuă netulburată.  
-La secţie..toţi! ordonă iritat, agent Plopu'.  
-Noi nu suntem vinovaţi..ea este inculpata! arătă incriminator soacra. Mi-a lovit băiatu'!  
-Ce vorbeşti, scorpie penală? Da' botu' cine mi l-a rupt?  
-Hăndrălăii, cu care te-ai înhăitat!  
Filomena i-a arata degetul mijlociu.  
-Gata..gata..în dubă! Acum!  
-Domnule..Plopu..îl măsură din cap până în picioare, “inculpata”, în total dezacord cu numele, considerând că ursitoarele făcuseră mişto de viaţa lui.  
-Vă rog, ascult!  
Femeia se apropie de agent, soptind conspirativ:  
-Domnule general..p-ăştia doi să-i puneţi în aceeasi cuşcă, să-i tranchilizaţi! Muşcă! Ssst..e secret!  
Soacra a sărit, să o păruiască. Paradoxal, soţul se dorea un împăciuitor, mai mult de frica amenzii sau a legii.  
Depăşit de situaţie, poliţistul Plopu trânti cu şapca de pământ.  
-Pentru salariul care-l primesc ... mă c.. în ea de meserie!  
-Am zis! sublinie, pompos, madam Filomena Grozăvescu.  
 
Camelia Constantin  
1 mai 2012  
 

Etichete

dans (1) mjj (1)