Trecutul…un abis al amintirilor. Regrete…bucurii..reuşite…eşecuri…nimic. Un joc pe calculatorul destinului. Undeva, în memoria hard-ului, cineva se joacă pe joy-stick. Cu tine, cu viaţa ta…împleteşte situaţii diverse, nebănuite, ciudate. Îţi sugerează impresia, că ai fi stăpânul existenţei tale. Iluzii…minciuni…eschive. Un puzzle.
Dur,
subtil…inteligent..simplu în esenţă.
Punct,
virgulă…de la capăt. Repetăm.
Prezentul…o
certitudine. Se implementează ideea că eşti atotştiutor, puternic…invincibil.
Adevărat?
Viitorul,
o nebuloasă…El subliniază prezentul. Căutăm sensuri şi modalităţi să-l
schimbăm, ne programăm psihic subconştientul…Nu vedem simplitatea Genezei.Trăieşte
momentul...viitorul va veni, oricum. Nebănuit, neştiut.
Trecutul…
clipa trăită, pasul perceput de viitor pe treapta evoluţiei.
Prezentul,
puntea de legătură între două etape, deasupra şuvoaielor învolburate ale sorţii.
Păşim pe vârfuri, să nu rupem firul subţire al drumului..
Nu
privi înapoi, păstrează istoria în manuscrisul evenimentelor
petrecute..
Trecut…prezent…viitor…chipul
reflectat în trei oglinzi paralele.
Camelia
Constantin
aprilie
2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu