-Ete, ai dracu' au mutat gaura cheii ...
Bâjbâia, bombănind şi mojmondind cheia. Îi tremura mâna.
Uşa s-a deschis brusc. Un bărbat masiv, cu părul zbârlit şi
ochii rotunzi ca două farfurioare s-a proţăpit cu mâinile încrucişate pe
piept, barând accesul:
-De unde vii, bagaboanto, la patru dimineaţa?
-Opss..am nimerit la grădina zoologica.
În poziţie echer, s-a zgâit tâmp la ipochimenul care-i bara intrarea.
-A dat drumu' la elefanţi în oraş? sughiţă, clătinându-se, rânjind ca pisica din Chesire.
S-a sprijinit cu palma de tocul din lemn.
Privirea-i era tulbure. Ca prin ceaţă a văzut mogâldeaţa ivită lângă elefant:
-Uite, cu cine te-ai înhăitat! O paraşută beată!
-Auuu...rulează Planeta Maimuţelor. Dă potenţiometrul mai încet, cucoană! Mă zgârie ţignalu' la urechi.
-Cui îi zici tu, aşa, nefericito?
-Coană soacră, mută-ţi hoitul, că n-am direcţie...frâna nu funcţionează!
Elefantul a tras-o zmucit de braţ, izbind-o de perete.
-Să-mi spui, pe unde ai umblat, că îţi trag o mamă de bătaie soră cu moartea!
-Păi, atât mai poţi să tragi, că-n rest...s-a curăţat locul.
Douăzeci de ani v-am slugărit, pe tine şi vrăjitoarea de mă-ta. V-aţi
bătut joc de mine. Spălat, călcat, mâncare, cumpărături. Veneam
încărcată ca un hamal, că domnu' urla pe stadion! Deh...era obosit. Nu
m-am distrat niciodată. Mamiţica te căina tot pe tine, eu picam frântă.
Până şi Leanţa, femeia de serviciu era mai dichisită ca mine. Acum, mi-a
venit rândul, să-mi trăiesc viaţa la maxim.
Bărbatul corpolent o privea furios, nu-şi găsea cuvintele.
Coafată, machiată..ce mai rămasese, unghiile date cu ojă roşie. Bluza
strâmtă, cu decolteu adânc îi sublinia pieptul generos, iar fusta
scurtă, deasupra genunchilor, îi sublinia toate formele corpului.
-Paraşuta asta nu e nevastă-mea, mamă!
-Acum iţi dai seama? se răţoi piţigăiat soacră-sa. Uită-te la ea, cum arată! Madamă de tractir.
-Hai sictir! sughiţă femeia, împleticindu-se. Sunt poetă, ce mama dracului.
-Iţi dau eu o poezie, de n-o poţi duce!
Palma bărbatului o plesni zgomotos peste obraz. Un firicel subţire de sânge se prelinse la colţul gurii.
Privirea femeii, înceţată de alcool, a dobândit o strălucire
nouă. Razant, vârful ascuţit al pantofului l-a lovit cu putere plină de
ură între picioare. Ochii lui s-au încrucişat de durere. Urlând, s-a
prăbuşit în genunchi.
-Lovitură de pedeapsă! Vezi..asta este poziţia recomandată să stai în faţa mea. Oricum.. erau expirate de la stress.
-Te omor, nenorocito! A încercat să o apuce de gleznă, ea
l-a pocnit cu sete în gură şi barbatul a căzut lat, contorsionat de
durere.
-Săriţi ... săriţi ca îl omoară! a dat să iasă din casă, soacra.
Femeia a scos din geantă un pistol mic şi a îndreptat arma spre buzele celeilalte.
-Dacă mai scoţi un zgomot, vă împuşc pe amândoi, hoaşcă ofilită! Mi-aţi mâncat tinereţea!
Soacră-sa tremura din toate încheieturile.
-Te-ai drogat!
-Nu! M-am deşteptat. Îmi recuperez viaţa. N-am timp de voi, iau lucrurile şi plec.
-Eşti o destrăbălată, te-ai întins cu bagabonţii prin localuri, icni de pe podea soţul.
- Vrei să spui..vagabonzii...hipopotam analfabet. Si erau streapperi...tineri...frumoşi...capabili.
Îşi îndesă în geantă, cardurile, banii ascunşi, pusi deoparte, câştigaţi prin munca ei.
Afară, se auzea sirena poliţiei, vecinii sunaseră alertaţi de scandal.
Se auzeau bătăi în uşă:
-Poliţia! Deschide!
Cu pistolul îndreptat spre soacră-sa, îi făcu semn să se conformeze.
Femeia s-a repezit spre ieşire, ţipând:
-Ajutor, ne omoară, are pistol, ajutooor...
Oamenii legii au intrat în forţă, cu armele îndreptate spre ei.
-La pământ, cu mâinile la ceafă!
S-au conformat. Un agent a dat cu piciorul pistolului abandonat de femeia întinsă pe spate, neconform cu ordinele poliţistului.
-Doamnă, faţa la podea!
-Perversule ... îndeplini ordinul.
Nu băuse niciodată decât sucuri, apă şi ceai. Asta era moda
la ei în familie. Doar bărbaţii erau adepţii lui Bachus! Femeile..la
cratiţă.
Celălalt poliţist recuperase arma, introducand un creion
prin orificiul trăgaciului. Şi-a dat cascheta pe spate, uitându-se şocat
la pistol.
-Şefu'...e de jucărie!
Veniseră două echipaje, alertate de apelul că are loc un scandal cu împuşcături. Exagerări.
Cei patru oameni ai legii se uitau nedumeriţi unul la celălalt.
-Se ţine cineva de cioace cu camera ascunsă?
- Să trăiti, domnu' general! Vă explic eu, pot să mă ridic?
Nu mai sunt aşa tânără, încât, să rezist la poziţii acrobatice, sughiţă .
-Ăsta e circ, vă bateţi joc de noi? Avem lucruri mai importante de făcut, se îmbăţoşa cel mai mare în grad. Sunt agent Plopu!
-Nu s-ar zice! îl măsura femeia, clătinându-se, pe omul mic, slab, îmbrăcat în uniformă.
-Ce se întâmplă, aici?
- Păi, să vă explic: am fost la un spectacol de striptease
şi la o băută cu fetele! Băieţii erau ... îşi pupă degetele. Am venit
acasă, noaptea spre dimineaţă, plină de fericire. Când s-a deschis uşa
... ferma animalelor! a arătat acuzator spre soţul căzut în genunchi cu
mâinile strânse pe şliţ şi soacra tolănită pe burtă.
-Curvă ordinară! sudui soţul.
Un tablou comic, dacă nu ar fi fost grotesc în prisma realităţii cotidiene.
-Fac plângere pentru ultraj, calomnie şi violenţă în familie! Am zis! ridică filozofic, degetul arătător, femeia.
O priveau interzişi.
-Cum vă numiţi? Buletinele, vă rog!
- Filomena Grozăvescu, a-v-o-c-a-t!
-Ne-am dat dracu'! ieşi pe hol, agentul rotofei, bombănind. Aveam o zi atât de liniştită.
-Ai zis ceva, agent Grozavu?
-Nu, şefu'! E cald ca într-un cuptor, şi-a şters sudoarea de pe frunte.
-Avem bere rece în frigider, urangutanu' are rezerve pentru meci, clipi complice din ochi femeia.
Ceilalţi doi membrii ai echipajului au ieşit pe hol, abţinându-se, să nu râdă.
Grozavu se uita cu jind la frigider.
-Nemernica asta mi-a distrus băiatul, domnule miliţian! se văicărea soacra.
- ... poliţist! rectifică omul.
-O păcătoasă! continuă netulburată.
-La secţie..toţi! ordonă iritat, agent Plopu'.
-Noi nu suntem vinovaţi..ea este inculpata! arătă incriminator soacra. Mi-a lovit băiatu'!
-Ce vorbeşti, scorpie penală? Da' botu' cine mi l-a rupt?
-Hăndrălăii, cu care te-ai înhăitat!
Filomena i-a arata degetul mijlociu.
-Gata..gata..în dubă! Acum!
-Domnule..Plopu..îl măsură din cap până în picioare,
“inculpata”, în total dezacord cu numele, considerând că ursitoarele
făcuseră mişto de viaţa lui.
-Vă rog, ascult!
Femeia se apropie de agent, soptind conspirativ:
-Domnule general..p-ăştia doi să-i puneţi în aceeasi cuşcă, să-i tranchilizaţi! Muşcă! Ssst..e secret!
Soacra a sărit, să o păruiască. Paradoxal, soţul se dorea un împăciuitor, mai mult de frica amenzii sau a legii.
Depăşit de situaţie, poliţistul Plopu trânti cu şapca de pământ.
-Pentru salariul care-l primesc ... mă c.. în ea de meserie!
-Am zis! sublinie, pompos, madam Filomena Grozăvescu.
Camelia Constantin
1 mai 2012
