Proză--Camelia Constantin

Motto

Spiritul! Vârful piramidei fiinţei umane...frontiera dintre om şi Dumnezeu.. puntea de legătură a revelaţiei cu Divinul, dincolo de înţelegerea materiei.
Camelia Constantin

sâmbătă, 31 martie 2012

Iniţiatul..


























Oglinda din apă ţi-a reflectat privirea.Sufletul.Viaţa. Închizând ochii, ai văzut o parte din adevăr sau chiar tot. Cine ştie?
Te-ai înălţat prin Spirit, ai ajuns în inima cunoaşterii. Lumina a pătruns în adâncurile finite şi infinite ale fiinţei,în fiecare celulă. Ai înţeles menirea.
Un glas divin auzit doar de subconştientul inimii, ţi-a şoptit secretul destinului. Nu l-ai pierdut niciodată! Ai luat o parte din el,l-ai transformat în ritmuri. Cuvinte..mesaje. L-ai pus la dospit în conştiinta umana. A crescut, a răspandit taine.
Muzica Universului are puteri tămăduitoare. Se infiltrează în imaginaţia ta, o transformi în realitate, dăruieşti lumii. Aceasta este menirea ta pe Pământ.
Ucenicul Vrăjitor, cel ce împarte cu semenii harul primit din cer.
Deschizi ochii şi imaginile se succed cu viteză năucitoare. Ţi s-a permis să cunoşti cartea sorţii.
Pe prima pagină numele tău stă scris cu litere de argint într-o limbă necunoscută. Parcurgi filă după filă, imaginea ta din oglindă se schimbă. Lumini si umbre te învăluie, se împletesc, se amestecă. Semnale din tenebrele unor suflete întunecate. Le simţi ura! Ce tare dor rănile vorbelor deşarte şi faptele lor îndreptate împotriva ta! O şfichiuire de bici ud e lacrima nevinovăţiei. În lumini sunt umbre, în umbre sclipesc speranţele. Ai făcut cunoştinţă cu trădarea perfidă a marilor malefici. Au folosit toate armele să te distrugă! Ai perceput mizeria conştiinţei lor cu intuiţia sufletului de copil. Dar le-ai simţit ca un adult. O flacăra roşie, fierbinte iti atinge fruntea..te inundă.Urcă si coboară, se uniformizează în corpurile tale. Explodează în imaginaţie, revarsă căldură si magie. Ritmuri înalte străbat trupul. Dansul devine unirea naturii senzuale cu pasiunea pur divină a creaţiei. Eşti un instrument al dragostei, înzestrat cu talentul subtil al misterului. Arcuşul melodic atinge undele cerebrale, le perfecţionează.
Păstrezi în ungherele cunoaşterii taina ce ţi-a fost încredinţată. Responsabilitatea e mare, greu de îndeplinit! Tu o faci din iubire. Cu plăcerea fierbinte a extazului. Un iniţiat în măiestria artelor. Un magnet pentru suflete asemeni ţie şi nu numai. În mintea oamenilor, te poţi transforma în dorinţele lor.Poţi deveni orice personaj al aspiraţiilor visătorului. Ai capacitatea de a capta căldura din înalturi şi a o transmite în inimile celorlalţi. Un nucleu de energie benefică. Extaz si linişte.Lacrimi şi fericire. Un izvor de beatitudine euforică a simţurilor, induse prin muzică. Vocea e o şoaptă de dor picurată în urechile ascultătorilor.
Un fulger iute loveşte.Te doboară, te aruncă în valurile agitate. Apa te acoperă,îţi umple gura..astupă ochii. Suflarea te părăseşte.Prea devreme. Faci un ultim efort, o zvâcnire. Te avânţi în sus. Ieşi din adâncuri, sorbi cu nesaţ aerul curat al liniştii ce te cuprinde ca un abur. O altă lume se înfăţişează. Culorile sunt curate, purificate în soarele alb cu raze calde dar mângâietoare. Făpturi în straie imaculate te înconjoară şi te conduc într-un loc sigur...
Acolo unde te-ai nascut. În Leagănul Creaţiei.
2011

duminică, 25 martie 2012

Templul





Trupul este templul sufletului!
Învelişul materiei ocroteşte lumina spiritului şi libertatea nevăzută a gândului. Cinsteşte-ţi corpul, purifică-l cu energia vitală a apei dar şi cu puterea divină a minţii celeste! Nu-l intoxica, nu-l pedepsi cu chinuri şi otrăvuri! Cinsteşte-l ca pe un dar de la Dumnezeu, un oaspete drag al inimii tale! În el sălăsluieşte magistrala invenţie a Creatorului. Existenţa ta terestră luminoasă şi curată.
Păstrează-ţi locuinţa spălată de relele vremurilor şi spiritul va fii vântul ce poartă energiile si elementele cunoaşterii nemărginite.
Deschide uşa musafirului gingaş ce-ţi calcă pragul. Oferă-i focul vindecător al iubirii tale! Locul tău în regatul mamei Terra! Ea este elementul de bază al sănătăţii tale. Pământul pulsează de viaţă. Fiinţele,plantele îi fertilizează Grădina. Lacrima de pe obrazul tău este stropul de rouă,precum zbaterea de geană e tremurul frunzei în vânt.
Natura e vraciul vieţii, comuniunea omului cu mediul înconjurător. Îngerii ascultă arcuşul vrajit al viorii.Tu doar încerci să ajungi la perfecţiunea lui.
Tunetul urii întunericului şi poftei de putere iţi dă târcoale.Nu le permite să-ţi distrugă templul sfânt! Nu-l vei putea reconstrui.
Urmează raza jucăuşă a soarelui, căldura, duioşia dar şi pasiunea lui eruptivă! El îţi alimentează iubirea fierbinte a stelei ce te călăuzeşte şi stă la fereastra dinspre oceanul anilor tăi,îmbogăţind mediul in care trăieşti.
Împleteşte-ţi INIMA-TRUPUL-SPIRITUL-GÂNDUL, cele patru elemente ale vieţii!
Nu lăsa umbrele nocive să-ti dizolve armonia!
Iubeşte, simte, crează, păşeşte hotărât dar valsează elegant pe cărările destinului, inventează zone ce şerpuiesc subtil, alei cu surprize pentru vizitatorii ce-ţi calcă pragul. Antrenează-i să asculte ritmurile inimii şi muzicii tale, nu-i lăsa să rătăcească în labirintul deşertăciunilor! Invită-i în camera magiei, fii prestidigitatorul spectacolului ce bucură ochii, învelişul material...TU.
Aripa conştiinţei spirituale, mângâierea ce alintă polurile trupului.
Nu pierde artificiile din minunăţia curcubeului! Toate sunt daruri ce ţi-au fost oferite de inteligenţa supremă.
Caută, cere, doreşte, simte, suferă, atinge! Pătrunde in povestea sorţii ce ţi-a fost scrisă. Nu uita să urci la altarul piramidei, a fost construită special pentru tine! A răsărit din patima dorinţei, dorului de necunoscut şi dăruire a celui ce a avut incredere când ţi-a încredinţat misiunea! Trebuie să ajungi pe piscurile cele mai înalte!
Fii steaua începutului si drumul spre nemurire!
Speranţa este covorul de iarbă al paşilor tăi. Oferă-i respect şi afecţiune!
Te va răsplăti mai mult decât aştepţi. Pătrunde curajos în subteranele minţii, tu ai puterea! Aşa ai fost investit. Fă o reverenţa aristocratică in faţa vieţii, cinsteşte-ţi menirea! Invit-o în castelul viselor şi aspiraţiilor trecute in manuscrisul destinului.Negociază-ţi planurile, nu ceda în faţa ingratitudinii, răutăţii şi slăbiciunii!
Eşti sacrificiul din imensitatea timpului, din acest motiv ţi-se cuvine respect. Dar trebuie sa apreciezi ca fiecare dimineaţă în care te trezeşti şi eşti viu, este o minune. Fiece clipă e un dar. Nu uita!
Camelia Constantin
2010

marți, 20 martie 2012

Poveste de primăvară

Un Colţ de Iarbă căsca somnoros, mângâiat de razele calde.
-Bună dimineaţă, Soare!
-Să trăieşti, piciule! Eşti matinal.
-Da, trebuie să-i trezesc pe fraţii mei..nu-i o treabă uşoară..nu…nu.
-Ne-ai trezit, lăudărosule. Sperii şi greierii cu pălăvrăgeala ta.
-Este o zi minunată, cum să dormim? Până şi bătrânul Soare este în formă!
-Hei, obrăznicătură, pe cine faci tu, bătrân? Acum te ard!
-Ei..e aşa..o vorbă de-a tinerilor…nu trebuie să te superi! Glumeam.
-Ce tot sporovăieşti acolo, micuţule? auzi vocea profundă a Crinului Imperial.
-Chiar aşa! Ne tulburi somnul de frumuseţe, nesuferitule! se zburli Păpădia.
-Ei lasă, madam Zbârlici, că nu ţi se ofilesc „fulgii”! Nu mai face atâta tam-tam. E un copil, o admonestă morocănos mai vârstnicul Mărăcine. Frumuseţe? Eşti înfoiată ca o curcă înfuriată. Hmmm..
-Ia uite la el, uscătura…
-Nu vă mai ciondăniţi! Mai bine să punem la punct programul pentru azi! a vorbit Crinul.
Frumosul Crin, sofisticat, îmbrăcat în costum alb tivit cu vişiniu, făcea ravagii printre domnişoarele îndrăgostite. Le fremătau petalele când se aflau în preajma lui.
-Maiestate, bună dimineaţă! clipi cochet păpădia, făcând o reverenţă. La dispoziţia ta!
-Vrabia mălai visează şi păpădia se vede prinţesă…bombăni plictisit, Mărăcinele.
-Ce vrei să insinuezi, urâciosule?
-Lasă, că ştii tu mai bine!
-Ştim şi noi…ştim şi noi! chichotiră lăcrămioarele. Păpădia e îndrăgostită…. Păpădia e îndrăgostită, se înghionteau amuzate.
-Sunt victima unui complot! Sunteţi invidioase pe mine!
-Ohhh, desigur…dacă bate vântul mai tare, îţi zboară peruca, rânji de la înălţime impunătoarea gladiolă.
-Sigur, atacă-mă şi tu, prăjină încrezută, a mormăit înfuriată.
-Ai spus ceva? întrebă grav, gladiola.
-Sunteţi răutăcioşi cu mine!
-Dacă ai fi mai discretă, draga mea, n-ai mai întâmpina asemenea situaţii!
Zvelta şi impunătoarea Orhidee era ascultată şi respectată în comunitate. Dar şi invidiată. Râvnită de frumoşii cu rang înalt, deşi se ştia, că este sortită Regelui Trandafir.
-Bun venit, Mylady! o salutară în cor.
-Bine te-am regăsit, doamnă! Mă bucur să te revăd! zâmbi mieros, păpădia.
-Unde sunt pajii? întrebă Orhideea cu glas voalat. Aşteptăm mesaje de la fraţii şi surorile noastre de pretutindeni. Fără ei, Primăvara nu-şi poate aşterne veşmintele.
Ghioceii s-au apropiat într-un suflet, însoţiţi de gingaşele zambile.
-Am sosit, Maiestate. Suntem aici, cu tolba plină de ştiri.
-Ascultăm cu nerăbdare! se undui Laleaua, poposind lângă sfiosul Bujor, care îi strecura priviri furişe.
Crinul Imperial, Regele Trandafir si Regina Orhidee s-au aşezat pe jilţurile moi din muşchi verzi.
-Toată lumea este pregătită să o întâmpine pe Crăiasa Florilor, pentru a primi binecuvântarea ei.
- Ea aşteaptă Cheia de la Maestrul Timp, să poată intra în lumea noastră.
-Iarna, hoaşca asta nesuferită nu vrea să predea ştafeta, deşi nu mai are nici o putere. Ne ţine pe loc, băbătia.
Cactusul suduia supărat.
-Am nevoie de multă caldură, altfel nu pot să înfloresc. Un cuceritor ca mine nu poate să trăiască fără fierbinţeala soarelui…şi a frumoaselor din jurul său, clipi din ochi complice.
Florile şi floricele au strâmbat din nas. Nu şi-l doreau prin preajmă.
-Toate la timpul lor. Să respectăm hotărârile luate de Mama Natură!
Glasul Trandafirului aduse liniştea în poiană.
Era iubit, Regele. Sobru şi elegant în hainele din catifea roşie, nobil prin naştere.
Plantele îşi împrospătaseră obrajii în roua dimineţii. Aşteptau, să-şi facă intrarea în lume…să atragă atenţia Crinului Imperial. Aveau să fie dezamăgite. Inima lui era dăruită. Regina Nopţii îl primea în grădinile secrete, ţinut captiv în mrejele ei, îmbătându-l cu parfumul exotic.
Sora lui, Muşcata, rebelă şi plină de personalitate, fugise în lume cu sălbaticul Mac, hipnotizată de puterea lui de seducţie.
Vântul adia uşor. Se făcea simţit, aducând cu el reinnoirea primăvăratecă a vegetaţiei.
Diafană, Crăiasa Florilor a apărut învăluită în mantia de albăstrele, frezii şi narcise. Florile de câmp îi ţineau trena din viorele.
-Bine v-am regăsit, dragii mei! A sosit vremea să împrospătam pământul.
A împrăştiat seminţele magice, animând atmosfera. Nuanţele crude ale anotimpului au pastelat gama de culori a naturii. Păsările întregeau tabloul cu frumuseţea penajului şi trilurile măiastre. Soarele mângâia cu raze calde peisajul de basm.
-Bine ai venit, Primăvară!
Camelia Constantin
Martie 2012

duminică, 18 martie 2012

Basm


În adâncurile de nepătruns ale nopţii, liniştea aduce odihna mult aşteptată, după agitaţia din cursul zilei. Cutiile cu mistere s-au deschis şi porţile visurilor sunt descuiate. În inima pădurii, timpul pare diferit de cotidian. Copacii înalţi cu coroane dese, verde crud, tronează ca stăpâni ai domeniului. Bogăţia de verdeaţă împrospătează locul. Luna rotundă ca un glob de fildeş, se infiltrează prin perdeaua de frunziş.

S-a iscat un vârtej de abur, aducând cu el micile vietătăţi, formând cerc în jurul sicriului de cristal. Elfii au coborât pe aripi de păsări, gnomii s-au ivit din spatele arborilor. Zânele au venit însoţite de animalele ascunse în desişuri.
Atmosfera se anima, pe măsură ce marile entităţi ale creaţiei se materializau.
Spiritul Focului păstrează căldura din inima naturii. Ţinând o torţă aprinsă, se opri la stânga sicriului...
Spiritul Aerului, în mantie de stele, cel care creează inteligenţa fiinţelor, s-a postat la capul regelui, aducând Cartea Cunoaşterii...
Spiritul Apei, însoţit de naiade, sirene, ondine, menţine prospeţimea lumii. A depus la picioarele regelui pocalul cu conţinut secret.
Spiritul Pământului-certitudinea materială, aşezat în dreapta...
Spiritul Eterului deţine piramida absolutului. El încheia izvorul celor cinci nivele ale eternităţii.
Şoaptele se lăsau purtate de adierea uşoară de vânt, miresmele naturii ameţeau simţurile.
Pe o rază de lună a coborât regentul pădurii, în straie de argint.
-Suflul celui sfânt este cu noi. Să începem, a sosit vremea! vorbi el.
Cercul era închis. În capsula de cristal, bărbatul fără viată, părea o statuie de marmură. Pielea albă, contrasta cu pletele negre.
-Să vină pământenii! porunci regentul.
Femei, bărbaţi şi copiii,au îngenuncheat temători.
-Care este dorinţa voastră?
Regina de inimă roşie vorbi scurt, cum fusese învăţată de înţelepţii din adâncurile peşterilor de granit:
-Prea mărite, dorim, să ni-l redai pe rege! A fost îndepărtat cu trufie, din răutate i-a fost curmată viaţa de forţele răului, prin mâna necurată a celui blestemat! El era bun, limpede la suflet, darnic, iubitor de oameni şi făcător de bine. A luptat pentru fericirea şi binele lumii. Geea, mama pământ este martoră! încheie femeia şi-şi lipi fruntea de iarba înrourată.
Pădurea încremeni, murmurele se ridicau în aer...aşteptarea era apăsătoare.
-Aşa să fie! Unde este păzitorul omului?
-Aici, prea mărite, se apropie îngerul.
-Începeţi!
Îngerul ce-l protejase pe bărbat în timpul vieţii, se ridică deasupra şi desfăcu capacul sicriului, acoperind cu pulbere de stele trupul inert. Torţa aprinse cercul, format din ierburile şi plantele culese din zone neumblate de picior de vietate. Cartea misterelor s-a deschis singură şi spiritul ei a descris faptele, urmând firul vieţii bărbatului.
Spectrul diafan plutea, cântând o melodie ireală. Ridică potirul cu apă vie, o apropie de buzele regelui nemişcat. Sunetele muzicii deveneau mai puternice, mai pregnante în timp ce lichidul magic picura pe corpul lui. Era rouă strânsă la primele ore ale dimineţii, din şapte colţuri ale lumii, locuri unde puteau călca doar micile zâne.
-Dumnezeu l-a trimis în lume, i-a dat viaţă, geniu creator, multă iubire. El a împărţit-o semenilor săi, a acordat ajutor celor în suferinţă, a dus mai departe mesajele încredinţate de Cel prea Înalt. Şi-a cinstit misiunea ca un om al păcii. Să fie îndeplinită doleanţa oamenilor!
Fulgere şi tunete puternice, însoţite de tornadă, izbucniră pe neaşteptate. Ploaia torenţială biciuia pădurea. Apariţia în negru, răcni, cutremurând cerul şi pământul. O gluga mare îi acoperea faţa.
-Opriţi! N-aveţi dreptul, să aduceţi înapoi, ce-am secerat eu!
Ţinea în mână un toiag înalt cu un craniu de mort în vârf. Suflă spre torţă şi o împietri cu răsuflarea de gheaţă.
-El îmi aparţine, pentru veşnicie !
-Rămâi pe loc! Împărăţia ta nu este aici! Nu ai fost invitată! L-ai luat mişeleste. Aşa spune Cartea Cunoaşterii. Nu ai dreptul, să te amesteci! La pământ!
Regentul i-a curmat calea, cu o rază de foc.
-Vom vedea! ameninţă spectrul negru.
Se auzeau bolboroseli şi sunete neînţelese. Îşi chema în ajutor legiunile întunericului. Se întuneca văzduhul dar forţele binelui nu se lăsau înfrânte. Uniţi în jurul regelui, l-au acoperit cu perdeaua din mătasea lunii, să pară invizibil. Toate sufletele blestemate ale morţilor îşi adunau armatele. Arătarea înfricoşătoare încerca, sa rupă piramida de lumină care proteja trupul bărbatului şi al oamenilor.
Regentul pădurii, înfipse în pământ sabia de diamant, Un curent electric a spulberat oştirea de miasme şi nelegiuiţi, aduşi de maştera neagră.
-Suflul celui sfânt îţi va da pedeapsa de cuviinţă.
-Nu voi renunţa, niciodată, la sufletul lui! Este preţios pentru mine!
Patru copii îmbrăcaţi în haine albe s-au desprins din grupul oamenilor, oprindu-se în faţa morţii:
-Pentru noi, el este mai preţios!
Primul, depuse în faţa ei o floare de colţ.
-Eu, sunt Speranţa. Nu mor niciodată. Nu ai putere asupra mea!
Al doilea copil, ţinea în palma-i mică, o plantă albă.
-Sunt Viaţa. Te voi învinge de-a pururi!
O fetiţă cu părul lung, a sărutat un trandafir roşu. A lăsat o lacrimă, să se prelingă în petalele lui catifelate:
-Iubirea este nemuritoare! Ea rupe toate barierele, inclusiv pe cea dintre viaţă şi moarte. Trece dincolo de infinit, cea mai puternică forţă din Univers!
A depus floarea pe pieptul regelui.
Ultimul copil îşi ridică ochii albaştri, netemători, spre apariţia întunecată:
-Sunt sora lor mai mică. Mă numesc Puritatea. Mă pot vedea, doar cei care primesc darul de la Dumnezeu. Nu cred în tine!
Cei patru copii şi-au unit mâinile:
-Curajul nostru este de la Cel prea sfânt, Creatorul lucrurilor, văzute şi nevăzute. Puterea Adevărului exprimă dragostea. Ea va învinge răul. Binele-i nemuritor!
Regele deschise ochii. Uimit, se uită la toate acele creaturi.Ele, dădeau viaţă pădurii în mijlocul nopţii.
Speranţa i-a mângâiat fruntea, Viaţa a suflat uşor spre el, Iubirea i-a atins inima cu palma, Puritatea i-a întins un crin imaculat.
Bărbatul zâmbi, copleşit de emoţie:
-Voi mi-aţi fost sprijin, m-aţi iubit necondiţionat, fără rezerve ... la bine şi la greu, când eram în lumea asta şi dincolo de moarte! Sunt rodul sentimentelor voastre. Datorită aprecierii voastre, prietenii mei, mi-a fost încredinţată o nouă existenţă. Arta mea, nu ar fi ajuns atât de sus fără inspiraţia de la Dumnezeu, împletită cu afecţiunea celor din jur.
A oferit braţul, reginei de cupă. Se îndreptară cu tot alaiul spre palatul aflat pe Tărâmul de Nicăieri, trăind fericiţi până la sfârşitul veacurilor ...

Etichete

dans (1) mjj (1)